Definita cuvantului hidrogen
HIDROGÉN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid și inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziția apei. ◊ Hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat – combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr. hydrogène, cf. gr. hydor – apă, gennan – a produce].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu hidrogen
PATOMORFOGÉN, -Ă adj. (despre vegetale) care produce modificări morfologice datorită unui agent patogen. (< fr. pathomorphogène) Vezi definitia »
chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »
NEFROGÉN, -Ă adj. 1. care produce țesut renal. 2. de origine renală. (< fr. néphrogéne) Vezi definitia »
CALORIGÉN, -Ă adj. care produce căldură. (< fr. calo-rigène) Vezi definitia »
ONIROGÉN, -Ă adj. care provoacă starea onirică. (< fr. onirogène) Vezi definitia »