RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio¹. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + emițător (după fr. radio-émetteur). Vezi definitia »

PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător. Vezi definitia »

smulgătór, smulgătoáre, s.m. și f. (înv.) 1. (pop.) persoană care smulge ierburi, plante. 2. (s.f.) dispozitiv special metalic de extragere a pieselor după matrițare și a deșeurilor de la decuplare. 3. pensetă. Vezi definitia »

CANTAUTÓR s. m. cântăreț care își compune singur textele. (< it. cantautore) Vezi definitia »

CÁMFOR s.n. Substanță cristalizată, incoloră, cu miros caracteristic, care se extrage din lemnul unui arbore tropical sau se prepară sintetic. [< ngr. kamfora, cf. it. canfora, lat. med. camphora, ar. kafur]. Vezi definitia »