AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avám, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan). Vezi definitia »

VICLEÁN, -Ă, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poartă, vorbește fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții (reprobabile); fățarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) șiret, șmecher, isteț. 2. (Pop.) Rău, crud, neîndurător, hain. 3. (Înv.) Care își calcă credința sau cuvântul; necredincios; trădător. ♦ (Rar) Care nu crede în învățăturile religiei creștine; păgân. ♦ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Var.: (înv.) hicleán, -ă adj.] – Din magh. hitlen. Vezi definitia »

ABBEVILIÁN s.n. Subetaj mijlociu al paleoliticului inferior; chelean. [Pron. -li-an. / < fr. abbevillien, cf. Abbeville – localitate în Franța]. Vezi definitia »

organ sexual feminin. Vezi definitia »

arcán (arcáne), s. n. – Laț pentru prinderea vitelor. Tc., tăt. arkan (Miklosich, Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102); cf. pol., rut., rus. arkan. Der. arcan(ea), s. f. (dans tipic); arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich, Wander., 12, consideră că pol. arkan provine din rom. mai curînd decît din tăt., ceea ce pare îndoielnic. Vezi definitia »