ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (despre sentimente, calități, defecte etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc. ◊ Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.)= a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere. Vezi definitia »

BOUGAINVILLEA [bughẽviléa] ({s} L. A. de Bougainville) subst. 1. Plantă agățătoare, originară din America, cultivată ca ornamentală pentru bracteele mari, roșii-violacee strălucitoare, ce înconjură florile mici, tubulos-campanulate, aurii-deschis. 2. Hidrozoar din Oc. Atlantic, asemănător ca aspect cu b. (1), care se reproduce eliberînd în apă meduze minuscule, purtătoare de organe sexuale. Vezi definitia »

ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare. Vezi definitia »

ALTAMYRA Y CREVEA, Rafael (1866-1951), istoric spaniol. Prof. univ. la Valencia. Op. pr.: „Istoria Spaniei și a civilizației spaniole”. Vezi definitia »

șchiontrópea s.m. art. (reg.) 1. (deprec.) șchiopârlan. 2. unul din numele date diavolului. Vezi definitia »