pomóst (-turi), s. n. – 1. Ridicătură de pămînt, rambleu. – 2. Domeniu, proprietate agricolă. Sl. pomostŭ „podea” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 276; Conev 80), din mostŭ „platformă”, cf. rus. pomost „podea”. – Der. pomoșteală, s. f. (terasament); pomosti (var. pomesti), vb. (a egala solul, a nivela), din sb. pomostiti; pomostină (var. pomoștină), s. f. (pardoseală, Mold., platforma unui vehicul). Vezi definitia »

TRĂIRÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al trăirismului. (< trăir/ism/ + -ist) Vezi definitia »

MACHIAVELÍST s. m. 1. adept al machiavelismului (1). 2. (fig.) om viclean. 3. specialist în studiul lui Machiavelli. (< it. machiavellista) Vezi definitia »

evgheníst, evgheníști, s.m. (înv.) nobil din naștere. Vezi definitia »

METALAZBÉST, metalazbesturi, s. n. Material constituit dintr-o țesătură de fire metalice și de azbest, din care se fac garnituri la frânele automobilelor și la alte organe de mașini; ferodo. – Din germ. Metalasbest. Vezi definitia »