LÍRĂ¹ s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra]. Vezi definitia »

ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Rimă imperfectă. – Din fr. assonance. Vezi definitia »

ALESÍDĂ, aleside, s. f. (Înv.) Lănțișor întrebuințat la ceasornice de buzunar, ca podoabă femeiască în jurul gâtului etc. [Var.: alăsídă s. f.] – Ngr. alysida. Vezi definitia »

ROTATÉCĂ s.f. v. rototecă. Vezi definitia »

ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Alună + suf. -ică. Vezi definitia »