DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Teorie generală a principiilor devenirii realității, a dezvoltării naturii, societății și gândirii; teorie și metodă generală de cunoaștere a realității și de transformare revoluționară a acesteia. 2. Adj. Care este conform cu principiile dialecticii, care se bazează pe dialectică. Vezi definitia »

STEÁRIC, stearici, adj. (În sintagma) Acid stearic = acid solid, incolor, puțin solubil în apă, care se găsește combinat cu glicerina în grăsimile animale și vegetale și care se întrebuințează la fabricarea lumânărilor, în cosmetică etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéarique. Vezi definitia »

TETRACÍCLIC, -Ă adj. compus din patru cicluri sau verticile florale. (< fr. tétracyclique) Vezi definitia »

NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.), Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĩnŭ. Vezi definitia »

TERAPEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la terapeutică. II. s. f. 1. ramură a medicinei care studiază tratamentul bolilor; terapie. 2. metodă de vindecare a unei boli; tratament (2). (< fr. thérapeutique) Vezi definitia »