PIL͹, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei¹. – Din pilă¹. Vezi definitia »

POLI- Element de compunere care înseamnă „mai mulți”, „mai multe”, „multiplu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. poly-. Vezi definitia »

corlí (-lésc, -ít), vb. – A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. Creație expresivă ca în toate vb. terminate în -li: pentru rădăcina expresivă, cf. corcodel. – Der. corlă, s. f. (păsări acvatice, care în alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al căror nume este în legătură, după Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stîrc” (pentru caracterul său expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gîndea fără nici un temei, la pol. kulik „pescăruș”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912. Vezi definitia »

năvălí (năvălésc, năvălít), vb. – 1. A invada, a intra. – 2. A se repezi, a asalta. – Mr. năvălire „a coborî”. Sl. navaljati „a tîrî” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 398; Cihac, II, 443), cf. val și bg. navalen „atîrnat”, bg. navališu „a aduna”, rus. navalitĭ „a îngrămădi”. – Der. năval, s. n. (rar, avalanșă); năvală, s. f. (invazie; atac, asalt; adv., repede); năvălitor, adj. (agresor); năvalnic, adj. (impetuos, irezistibil; s. m. plante, Scolopendrium vulgare, Polystichum filix mas, Pteridium aquilinum), cu suf. -nic (după Conev 43, din bg. navalinče; după Cihac, se cheamă așa pentru că i se atribuie în popor puterea de a face să alerge pretendenții după tinerele care poartă cu ele această plantă). Vezi definitia »

mozoli, mozolesc v. r. (vulg.) a se mângâia reciproc înaintea unui act sexual. Vezi definitia »