MÚRMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab și monoton articulate), de cuvinte rostite încet și neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ P. anal. Zgomot surd și continuu produs de un motor sau de o mașină în acțiune; zumzet, bâzâit. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri, a unei dezaprobări prin cuvinte rostite cu jumătate de glas; protest înfundat al unei mulțimi; cârteală, murmurare. 2. Zgomot ușor, prelung și monoton produs de o apă curgătoare, de frunzișul mișcat de vânt etc. – Din lat. murmur, fr. murmure. Vezi definitia »

CONTRE-JOUR CONTRJÚR/ s. n. 1. (arhit.) metodă de iluminare a obiectelor, personajelor etc. din partea opusă locului de unde se privește. 2. fotografie făcută cu această metodă de pozare. (< fr. contre-jour) Vezi definitia »

CERATOZÁUR s. m. dinozaur carnivor fosil având pe nas o creastă osoasă. (< cerato- + -zaur) Vezi definitia »

PELÚR adj. invar. (În sintagma) Hârtie pelur = hârtie foarte subțire, puțin translucidă, folosită pentru copii la mașina de scris. – Din fr. pélure. Vezi definitia »

KISELGÚR s.n. v. kieselgur. Vezi definitia »