URTICÁRIE s.f. Boală alergică, manifestată prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. ♦ (P. ext.) Eczemă. [Gen. -iei, var. urticare s.f. / < fr. urticaire, cf. lat. urtica – urzică]. Vezi definitia »

BETEGÍE, betegii, s. f. (Rar) Beteșug. – Din beteag + suf. -ie. Vezi definitia »

POLIFONÍE s. f. 1. arta și tehnica suprapunerii armonice a două sau a mai multor părți vocale ori instrumentale, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. 2. halucinație auditivă în perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie) Vezi definitia »

CONFEDERÁȚIE s. f. 1. uniune de state sau teritorii care își păstrează autonomia administrativă, având în comun anumite organe de conducere. 2. reunire a unor organizații obștești. (< fr. confédération, lat. confaederatio) Vezi definitia »

TAHOGRAFÍE s. f. măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid. (< fr. tachographie) Vezi definitia »