ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere. Vezi definitia »

ZOOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne de animale. [Pron. zo-o-. / < fr. zoophage]. Vezi definitia »

GÚLAG s. n. lagăr de muncă forțată în fosta URSS. (< rus. gulag) Vezi definitia »

dúșlag (dușláguri), s. n. – Dorn, priboi de dulgher pentru găurit doagele. Germ. Durchschlag (Candrea; Scriban). Vezi definitia »

DRUMEÁG, drumeaguri, s. n. Drum îngust. – Drum + suf. -eag. Vezi definitia »