TRAHEOPLASTÍE s. f. plastie cu grefon cutanat sau osos a traheii. (< fr. trachéoplastie) Vezi definitia »

DERMATOSCOPÍE s. f. examen microscopic al suprafeței pielii. (< fr. dermatoscopie) Vezi definitia »

STECHIOMETRÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. [Pron. -chi-o-, gen. -iei, var. stoechiometrie, stoichiometrie s.f. / < fr. stoechiométrie, cf. gr. stoicheion – element, metron – măsură]. Vezi definitia »

BIOTERAPÍE s. f. Utilizarea terapeutică a unor produse provenite de la ființe vii. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biothérapie. Vezi definitia »

HIPOCLOREMÍE s. f. diminuare a cantității de clor din sânge; cloropenie. (< fr. hypochlorémie) Vezi definitia »