PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. Vezi definitia »

TERMOCINÉTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază transferul de căldură. [Gen. -cii. / cf. fr. thermocynétique]. Vezi definitia »

drénă (dréne), s. f. – Conductă, canal care colectează apa de pe un teren. – Var. dren. Fr. drain. – Der. (din fr.) drena, vb. (a evacua apa de pe un teren); drenaj, s. n. (drenare). Vezi definitia »

ABIÓZĂ s.f. Situația, calitatea unui corp abiotic. ♦ Conservarea produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor aflate în ele. [< fr. abiose, cf. gr. a – fără, bios – viață]. Vezi definitia »

PETÁLĂ s. f. fiecare dintre frunzișoarele modificate care formează corola. (< fr. pétale) Vezi definitia »