CĂCÁ, cac, vb. I. Intranz. (câteodată și tranz.) și refl. A defeca (2). (meglenorom., macedorom. cac, istrorom. cąc; < lat. cacāre (Pușcariu); cf. it. cacare, prov., sp., port., cat. cagar, fr. chier; din rom. sunt deriv. bg. (po)kakam (= căca) și ngr. kakarándza (= excrement)) Vezi definitia »

CHIOJDEANCA, com. în jud. Prahova; 2.120 loc. (1991). Pomicultură. Vezi definitia »

DESCĂLECÁ, descálec, vb. I. Intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) A se așeza într-un loc, întemeind o țară. [Var.: descălicá vb. I] – Lat. 'discaballicare. Vezi definitia »

ARDELENEÁSCA s. f. art. Ardeleana. – Din ardelean + suf. -ească. Vezi definitia »

țuvlicá, pers. 3 sg. țuvlică, vb. I (reg.) a guița. Vezi definitia »