EXENTERÁȚIE s.f. (Med.) Ieșirea intestinelor din cavitatea peritoneală. V. eventrație, eviscerație. ♦ Ablațiune a intestinelor în abator. [Pron. eg-zen-. / < fr. exentération, cf. lat. ex – în afară, gr. enteron – intestin]. Vezi definitia »

REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition. Vezi definitia »

PREZBIACUZÍE s.f. (Med.) Leziune senilă a urechii. [Pron. -bi-a-, gen. -iei. / < fr. presbyacousie, cf. gr. presbys – bătrân, akouein – a auzi]. Vezi definitia »

PALEOZOOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază animalele fosile. (< fr. paleozoologie) Vezi definitia »

GEOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre elementele care alcătuiesc scoarța Pământului. [Gen. -iei. / < fr. géochimie]. Vezi definitia »