mărginár, mărgináră, mărginári, mărgináre, adj., s.m., s.n. (reg.) 1. (s.m.) mărginaș. 2. (s.n.) ceea ce se pune la margine: la sere, la scară, la butoi, la piuă, la gard etc. Vezi definitia »

CONCUSIONÁR s.m. (Jur.) Jefuitor al avutului public. [Pron. -si-o-. / cf. fr. concussionnaire]. Vezi definitia »

mădulár (măduláre), s. n. – 1. Parte a corpului, organ, la ființe. – 2. (Înv.) Organ genital. – 3. Membru, asociat. – 4. Burghiu, sfredel. – 5. (Banat) Par. – Mr. mădular. Lat. medŭllaris (Pușcariu 1014; Candrea-Dens., 1115; Tiktin; cf. REW 5463), poate prin intermediul unui lat. *medŭllarium (Densusianu, GS, II, 315), chiar dacă această ipoteză nu ar fi necesară. Sensul 3 este calchiat după fr. membre. Sensul de „membru” exista deja în lat. med., cf. Tiktin. – Der. mădulări, vb. (a dezmembra), rar, în Bucov.; înmădulare, s. f. (reuniune, uniune). Vezi definitia »

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar. Vezi definitia »

CLOPOTÁR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar. Vezi definitia »