ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus]. Vezi definitia »

TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură. Vezi definitia »

STRATOSFÉRĂ s. f. strat al atmosferei între troposferă și ionosferă, prin creșterea temperaturii aerului și prezența unui strat de ozon. (< fr. stratosphère) Vezi definitia »

tulbínă (-ne), Vîrtej, vîltoare, bulboană. – Var. dulbină (Candrea). În Trans. și Banat. Vezi definitia »

MEDIÁNTĂ, mediante, s. f. (Muz.) Treapta a treia sau a șasea a modurilor major și minor; acordul minor al acestei trepte. [Pr.: -di-an-] – Din fr. médiante. Vezi definitia »