căpíe, căpíi, s.f. (înv.; reg.) poartă cu boltă. Vezi definitia »

tărpénie s.f. (înv.) 1. răbdare, rezistență. 2. temei, început. Vezi definitia »

SOLENÁȚIE s.f. (Fiz.) Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. [Gen. -iei. / < fr. solénation]. Vezi definitia »

ORTONASTÍE s. f. nastie cu plan de simetrie staționară, verticală. (< fr. orthonastie) Vezi definitia »

HEMERALOPÍE, hemeralopii, s. f. Slăbire sau pierdere a vederii în condiții de iluminare redusă, datorită absenței vitaminei A; cecitate nocturnă. – Din fr. héméralopie. Vezi definitia »