CRÍMĂ s. f. 1. violare a legii penale, care se pedepsește cu detenție riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor. ♦ ~ de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internațional care reglementează legile războiului; ~ contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității. 2. nelegiuire, fărădelege. ◊ păcat. (< fr. crime) Vezi definitia »

cherchílă s.f. (reg., înv.) lucrurile unui plutaș; zechilă. Vezi definitia »

hásnă s.f. sg. (reg., înv.) folos. Vezi definitia »

MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras]. Vezi definitia »

a trage o clanță expr. (obs.) a practica sex oral. Vezi definitia »