Definita cuvantului babacă
babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu babacă
PIPĂITÚRĂ, pipăituri, s. f. (Rar) Pipăire. [Pr.: -pă-i-] – Pipăi + suf. -tură. Vezi definitia »
HEMOLÍMFĂ, hemolimfe, s. f. Lichid organic care are aceleași proprietăți cu ale sângelui și care se găsește în aparatul circulator al nevertebratelor. – Din fr. hémolymphe. Vezi definitia »
ALBINIOÁRĂ, albinioare, s. f. Albinuță. – Albină + suf. -ioară. Vezi definitia »
PIOSALPINGÍTĂ s.f. (Med.) Piosalpinx. [< fr. pyosalpingite]. Vezi definitia »
CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia) Vezi definitia »