BORCHÍȘ s. n. Nisipuri fine, cu conținut de particule prăfoase și argiloase în stare afînată și saturate cu apă sub presiune care, la deschiderea lor prin lucrări miniere sau săpături în gropi de fundație, devin o masă fluidă vîscoasă, ce năvălește în lucrarea respectivă. Vezi definitia »

ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș. Vezi definitia »

MÂNTÚȘ, mântuși, s. m. (Iht.; reg.) Mihalț. – Din ucr. mentus. Vezi definitia »

prășcăiáș, prășcăiáșe, s.n. (reg.) fulguială ușoară. Vezi definitia »

FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr. finish]. Vezi definitia »