NOREÁ, norele, s. f. (Bot.; pop.) Barba-împăratului. – Et. nec. Vezi definitia »

steá (-éle), s. f. – 1. Astru. – 2. Soartă, destin, ursită. – 3. Obiect de hîrtie cu formă de astru (1), frumos împodobit, care se folosește în obiceiurile folclorice de Crăciun și care simbolizează steaua magilor. – 4. Asterisc. – 5. (Înv.) Pistrui. – 6. Paste făinoase. – 7. Pată albă în păr. – 8. Actor sau actriță celebră. – 9. Plantă (Trapa natans). – 10. (Arg.) Furt. – Var. înv. steală. Mr. steao, megl. steuă, istr. stęwu. Lat. stēlla (Pușcariu 1641; REW 8242), cf. vegl. stala, it. stella, prov., cat. estela, fr. étoile, sp. estrella; pentru fonetism cf. Densusianu, Studii de filologie română, I, (1898) și Fr. Schürr, Mitt. Wien, 43-54. Der. stelar, s. m. (colindător); steli, vb. (a fulgera); steliță (var. stelișoară), s. f. (plantă, Aster amollus); stelesc, adj. (stelar); stelos, adj. (cu stele; sclipitor); steluță, s. f. (stea mică, asterisc; pastă făinoasă; obiect de cult cu care se acoperă anafura; plante, Stellaria nemorum, S. graminea, Erigeron acris, E. canadiense, E. alpinus, E. racemosus); înstela, vb. (a se acopri cu stele). – Cf. stei. Vezi definitia »

irindeá s.f. (reg.) numele unui dans țărănesc, repede și vioi. Vezi definitia »

RECREÁ¹ vb. tr., refl. a (se) destinde, a (se) odihni; a(-și) reface forțele. (< fr. recréer, lat. recreare) Vezi definitia »

BODEA, Cornelia (1916-2010, n. sat Dud, jud. Arad), istoric român. M. coresp. al Acad. (1990). Specialistă în istoria modernă a României: „Moise Nicoară (1784-1861) și rolul său în lupta de emancipare național-religioasă a românilor din Banat și Crișana”, „Lupta românilor pentru unitatea națională (1834-1849)”, „1848 la români. Mărturii”, „R.W. Seton-Watson și românii” (în colab.). Acad. (1992). Vezi definitia »