ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique. Vezi definitia »

ZIUÁTIC, -Ă, ziuatici, -ce, adj. (Reg.; despre frați, surori) Născut în aceeași zi a anului, dar în ani diferiți. [Pr.: zi-ua-] – Ziuă + suf. -atic. Vezi definitia »

FACTOLÓGIC, -Ă adj. care se referă la fapte sau cuprinde un mare număr de fapte și întâmplări. (< factologie) Vezi definitia »

CROMODIAGNÓSTIC s.n. (Med.) Metodă de diagnostic al tulburărilor funcționale prin înregistrarea circuitului unei substanțe colorate introduse în organism. [< fr. chromodiagnostique]. Vezi definitia »

SFÉTNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svétnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĩnikŭ. Vezi definitia »