EXPIÁȚIE, expiații, s. f. (Livr.) Faptul de a expia; ispășire. [Pr.: -pi-a-. – Var.: expiațiúne s. f.] – Din fr. expiation, lat. expiatio, -onis. Vezi definitia »

DIPODÍE s.f. (Metr.) Reunire de două picioare, putând constitui un vers. [Gen. -iei. / < fr. dipodie]. Vezi definitia »

CORELÁȚIE, corelații, s. f. 1. Relație, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relație în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependență reciprocă, relație a două fenomene sau procese între variațiile cărora există o anumită legătură. – Din fr. corrélation. Vezi definitia »

INARMONÍE s. f. lipsă de armonie. (< fr. inharmonie) Vezi definitia »

INTERCALÁȚIE s.f. 1. (Rar) Intercalare. 2. Rocă sterilă cuprinsă într-un zăcământ. [Gen. -iei. / cf. fr. intercalation]. Vezi definitia »