INTUÍȚIE, intuiții, s. f. 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. 2. Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc. ♦ Pătrundere instinctivă în esența unui lucru. – Din fr. intuition, it. intuizione. Vezi definitia »

AMIELÍE s.f. Anomalie constând din absența măduvei spinării, iar în unele cazuri și a ganglionilor rahidieni. [< fr. amyélie, cf. gr. a – fără, myelos – măduvă]. Vezi definitia »

ANEVRISMORAFÍE s. f. refacere a unei artere anevrismale. (< fr. anévrismorraphie) Vezi definitia »

EFLUVIOTERAPÍE s. f. aplicație terapeutică a efluviului electric, contra durerilor și a unor leziuni ale pielii; efluviație (2). (< fr. effluviothérapie) Vezi definitia »

OBSECRÁȚIE, obsecrații, s. f. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. [Var.: obsecrațiúne s. f.] – Din fr. obsecration, lat. obsecratio, -onis. Vezi definitia »