Definita cuvantului supărare
SUPĂRÁRE, supărări, s. f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferință; nevoie, neajuns, lipsă. ◊ Expr. Să nu-ți (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ți-ar (sau v-ar) fi cu supărare, formulă de politețe prin care se exprimă teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fără supărare! formulă de politețe prin care cineva arată că nu se consideră jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr (neplăcut). ♦ Greutate, povară, piedică. ♦ (Pop.) Pagubă, stricăciune, deranj. 2. Întristare, amărăciune, tristețe. 3. Furie, iritare, mânie. – V. supăra.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supărare
BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza. – V. banaliza. Vezi definitia »
CASTRÁRE, castrări, s. f. Acțiunea de a castra; castrație; emasculație, evirație, jugănire. ◊ Castrare radiologică = suprimare funcțională a glandelor sexuale cu ajutorul razelor X. ◊ Castrarea plantelor = înlăturare a staminelor, a inflorescenței mascule sau a indivizilor masculi. – V. castra. Vezi definitia »
IERARHIZÁRE s.f. Acțiunea de a ierarhiza și rezultatul ei. [< ierarhiza]. Vezi definitia »
RALIÁRE s. f. v. raliere. Vezi definitia »
SUPRAALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) supraalimenta și rezultatul ei; supraalimentație. [Pron. -pra-a-. / < supraalimenta]. Vezi definitia »