Definita cuvantului supărare
SUPĂRÁRE, supărări, s. f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferință; nevoie, neajuns, lipsă. ◊ Expr. Să nu-ți (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ți-ar (sau v-ar) fi cu supărare, formulă de politețe prin care se exprimă teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fără supărare! formulă de politețe prin care cineva arată că nu se consideră jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr (neplăcut). ♦ Greutate, povară, piedică. ♦ (Pop.) Pagubă, stricăciune, deranj. 2. Întristare, amărăciune, tristețe. 3. Furie, iritare, mânie. – V. supăra.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supărare
ștílbure adj. f. (reg.; despre apă) tulbure. Vezi definitia »
FĂLĂLUÍRE s. f. v. fălălui. [DAR] Vezi definitia »
DOTÁRE s.f. Acțiunea de a dota și rezultatul ei; înzestrare; dotație. [< dota]. Vezi definitia »
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] Vezi definitia »
mare om Vezi definitia »