MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique. Vezi definitia »

CINÉTIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. ♦ energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției. II. s. f. 1. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 2. studiu al vitezei reacțiilor chimice. (< fr. cinétique, gr. kinetikos) Vezi definitia »

ENTÉRIC,-Ă, adj. Intestinal. [< fr. entérique] Vezi definitia »

ZIMOLÓGIC, -Ă, zimológici, -e, adj. Care se referă la sau aparține de zimologie. (cf. engl. zymologic/al/) [def. MW] Vezi definitia »

ALOCROMÁTIC, -Ă adj. (Despre minerale; op. idiocromatic) Care prezintă alocromatism. [< Cf. germ. allochromatisch]. Vezi definitia »