OBSERVÁȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constând în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio]. Vezi definitia »

BRONHOASPIRÁȚIE s. f. aspirație a secrețiilor bronhice, în scop terapeutic. (< fr. bonchoaspiration) Vezi definitia »

INFUNDIBULECTOMÍE s. f. rezecție parțială a infundibulului arterei pulmonare. (< fr. infundibulectomie) Vezi definitia »

ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria]. Vezi definitia »

SOCIOPATÍE s.f. (Liv.) Tulburare de comportament având drept cauză defectele educației într-un mediu social nefavorabil. [Gen. -iei. / < fr. sociopathie, cf. lat. societas – societate, gr. pathos – boală]. Vezi definitia »