PRIVAȚIÚNE s.f. Pierdere, suprimare, lipsă a unui drept, a unui bun, a unui avantaj. ♦ (La pl.) Lipsă, sărăcie; abținere voită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. privation, lat. privatio]. Vezi definitia »

ELUȚIÚNE s. f. procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. (< fr. élution) Vezi definitia »

PROVIZIÚNE s. f. 1. valoare de orice natură, echivalentul sumei de bani prevăzută într-o cambie. 2. depozit în bani sau credit deschis, pe baza căruia se poate emite un cec. (< fr. provision) Vezi definitia »

DISPARIȚIÚNE s.f. v. dispariție. Vezi definitia »

EXTIRPAȚIÚNE s.f. v. extirpație. Vezi definitia »