busólă (busóle), s. f. – Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic care se așază pe direcția nord-sud. – Mr. pusulă. Fr. boussole. În mr., din tc. pusula (‹ ngr. μπούσουλα). Vezi definitia »

VARIÁNTĂ s.f. 1. Aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ Drum diferit de cel obișnuit, dar care vizează același obiectiv. 2. (Lingv.) Formă a unui cuvânt diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică. [Pron. -ri-an-. / < fr. variante]. Vezi definitia »

ENDOLÍMFĂ s.f. Lichid care se găsește în labirintul urechii interne. [< fr. endolymphe, cf. gr. endon – înăuntru, lympha – apă]. Vezi definitia »

CEFALÍTĂ, cefalite, s. f. Inflamație a creierului și a membranelor sale. – Din fr. céphalite. Vezi definitia »

SUSMÁNTĂ s.f. (Mar.) Manevră curentă cu care se ridică burta velelor. [Et. incertă]. Vezi definitia »