DIHOTOMÍE s. f. 1. diviziune în două părți, grupe sau specii. 2. (log.) împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni. 3. ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramuri) prin bifurcare. (< fr. dichotomie, gr. dikhotomia) Vezi definitia »

EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Întreprindere economică care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation. Vezi definitia »

ORNICĂRÍE², ornicării, s. f. (Înv.) Ceasornicărie. – Ornic + suf. -ărie. Vezi definitia »

PREANESTEZÍE s. f. pregătire a bolnavului în vederea anesteziei, prin administrarea de medicamente hipnotice și analgezice; prenarcoză. (< fr. préanesthésie) Vezi definitia »

BIOCLIMATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea influenței climei asupra ființelor vii. [Pr.: bi-o] – Fr. bioclimatologie (<gr.). Vezi definitia »