TARSOCLAZÍE s. f. fracturare închisă a oaselor tarsului. (< fr. tarsoclasie) Vezi definitia »

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis. Vezi definitia »

PATELOPLASTÍE s.f. (Med.) Refacere chirurgicală a rotulei fracturate. [Gen. -iei. / < fr. patelloplastie]. Vezi definitia »

DISOSMÍE s.f. (Med.) Pierdere sau slăbire a simțului olfactiv. [Gen. -iei. / < fr. dysosmie, cf. gr. dys – dificil, osme – miros]. Vezi definitia »

ANTIGRAVITÁȚIE s.f. Efect de anihilare a gravitației prin metode speciale sau cu ajutorul unor substanțe ipotetice. [Gen. -iei. / < fr. antigravitation]. Vezi definitia »