AUTOSCÁRĂ s. f. autovehicul cu un schelet în formă de turn cu scară. (< auto² + scară) Vezi definitia »

polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări. Vezi definitia »

pleșcúță, pleșcúțe, s.f. (reg.) plăsuță de pescuit; prostovol mic. Vezi definitia »

PITPALÁCĂ, pitpalace, s. f. Femela pitpalacului. ♦ Fig. Femeie flecară, guralivă. – Pitpalac + suf. -ă. Vezi definitia »

GÉSTĂ s.f. (Liv.) Faptă memorabilă; act vitejesc. ♦ Poem epic sau eroic din evul mediu. [< it. gesta, fr. geste, cf. lat. gesta – fapte vitejești]. Vezi definitia »