săcúi, săcúie, s.n. (reg.) 1. săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță; săculeț în care se pun la stors fagurii. 2. săculeț în care se pune cașul la scurs; sedilă. 3. mezel de porc. 4. botniță pentru vițel. Vezi definitia »

DEZVĂLUÍ, dezvălui, vb. IV. 1. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut (prin vorbe, scris, imagini etc.); a arăta. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler). Vezi definitia »

ȘTEMUÍ, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din germ. stemmen. Vezi definitia »

șuvixuí vb. IV (reg.; despre încălțăminte) a lustrui. Vezi definitia »

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce un zuzet; a susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »