GRAMÁTICĂ s. f. 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. anal.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. ◊ (inform.) mulțime finită de reguli care definesc un limbaj. (< lat. grammatica) Vezi definitia »

CARONÁDĂ, caronade, s. f. (Mar.) Vechi tun naval scurt, făcut din fontă. – Din fr. caronade. Vezi definitia »

NADOLEÁNCĂ, nadolence, adj. (Reg.; despre găini) Care aparține unei rase originare din Anatolia. – Nadolean (reg. „din Anatolia” < Anadol „Anatolia” < tc.) + suf. -că. Vezi definitia »

CLÚPĂ s. f. 1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor. 2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la țevi și la bare rotunde. 3. piesă la mașina de lățit și egalizat, care prinde marginea țesăturii prelucrate. 4. șablon de secționare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă. (< germ. Kluppe) Vezi definitia »

CINÉTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază legile mișcării, ținând seama de masa corpurilor și de forțele care le pun în mișcare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinétique]. Vezi definitia »