MAXÍLĂ s.f. 1. Os al feței. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla]. Vezi definitia »

TERMOACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. (< fr. thermo-acoustique) Vezi definitia »

străchiníță, străchiníțe, s.f. (înv.) străchinuță, străchiniță, străchioară. Vezi definitia »

zootéhnică (rar) s. f., g.-d. art. zootéhnicii Vezi definitia »

chíjnă s.f. (reg.) unealtă de miner (din lemn, în formă de sapă) folosită la limpezirea aurului. Vezi definitia »