PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv. 2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitaire. Vezi definitia »

CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium. Vezi definitia »

ESTUÁR, estuare, s. n. Gură largă, în formă de pâlnie, în zona de vărsare a unor fluvii mari, pe țărmurile afectate de maree puternice.[Pr.: -tu-ar] – Din fr. estuaire, lat. aestuarium. Vezi definitia »

doxastár s.n. (înv.) carte de rugăciuni cuprinzând doxologiile (cântări închinate sfintei treimi). Vezi definitia »

OCTOGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de optzeci de ani. [Cf. fr. octogénaire, lat. octogenarius]. Vezi definitia »