pribói¹, priboáie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. băț de bătut icrele de pește. 3. plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii și albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. 5. (reg.) unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului sau pentru introducerea stâlpilor gardului. 6. pană pentru despicat lemnele. 7. piron gros și scurt bătut în buștean, pentru a fi cărat. 8. ciur din sârmă pentru curățatul de pieliță al icrelor de morun. 9. (reg.) soluție de pilitură de sulfat de cupru dizolvată în apă, folosită pentru vindecarea fracturilor. 10. (înv. și reg.) coastă foarte înclinată; deal noroios. 11. (reg.) stâncă abruptă pe malul unei ape curgătoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgătoare izbit de valuri; priboină. Vezi definitia »

noi stim a invarti sapaçoasa si secera Vezi definitia »

cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru. Vezi definitia »

TO͹, toiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie; a hăui. – Din toi². Vezi definitia »

CALENDRÓI s. m. v. calindroi. Vezi definitia »