BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba. Vezi definitia »

IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță. Vezi definitia »

OSTEOSINTÉZĂ s.f. (Med.) Operație chirurgicală de fixare și de reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. [< fr. ostéosynthèse, cf. gr. osteon – os, synthesis – sinteză]. Vezi definitia »

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina. Vezi definitia »

TRIZAHARÍDĂ, trizaharide, s. f. Substanță organică din clasa hidraților de carbon, care are molecula formată din trei resturi de monozaharidă. – Din fr. trisaccharide. Vezi definitia »