ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunțare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie) Vezi definitia »

ROBOTOLOGÍE s. f. (Rar) Robotică. – Robot + [tehno]logie. Vezi definitia »

POLIOREXÍE s. f. foame excesivă. (< fr. polyorexie) Vezi definitia »

NEFROLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul rinichilor. [Gen. -iei. / < fr. néphrologie]. Vezi definitia »

ALTERCÁȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen. -iei, var. altercațiune s.f. / cf. fr. altercation, lat. altercatio]. Vezi definitia »