FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura) Vezi definitia »

PRUNÉLĂ s. f. stofă de lână, neagră, cu fir foarte strâns, din care se făceau articole casnice extrem de trainice. (< fr. prunelle) Vezi definitia »

TENDÍNȚĂ s. f. 1. dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 4. (p. ext.) orientare, direcție. (< fr. tendance) Vezi definitia »

MÁCLĂ s. f. grup de două sau mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. (< fr. macle) Vezi definitia »

EPENDIMÍTĂ s. f. inflamație a canalului ependimului. (< fr. épendymite) Vezi definitia »