BURÍC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului, după tăierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În expr.) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus). Vezi definitia »

ACRÓMIC, -Ă adj. fără culoare. (< fr. acrhromique) Vezi definitia »

DEÍCTIC, -Ă adj. (gram.) Care arată, demonstrează; care întărește un sens. [Pron. de-ic-. / < fr. déictique, lat. deicticus, cf. gr. deiktikos – demonstrativ]. Vezi definitia »

NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique]. Vezi definitia »

IODOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la iodometrie. [< fr. iodométrique]. Vezi definitia »