scurteicár, scurteicári, s.m. (înv. și reg.) persoană care confecționa și vindea scurteici. Vezi definitia »

FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. Vezi definitia »

proschinitár, proschinitáre, s.n. (înv.) 1. capelă, mic paraclis. 2. carte de închinăciuni. 3. un fel de pupitru înalt pe care se află o icoană, așezat în centrul bisericii, aproape de altar; iconostas. 4. scăunel pe care se îngenunchează pentru rugăciuni. 5. loc de pelerinaj. Vezi definitia »

dar, daruri s. n. 1. (intl.) lucru furat. 2. plic cu bani oferit de un pacient unui medic. Vezi definitia »

MINIVOCABULÁR s. n. vocabular redus. (< mini¹- + vocabular) Vezi definitia »