RINORAGÍE, rinoragii, s. f. (Med.) Hemoragie nazală; epistaxis. – Din fr. rhinorragie. Vezi definitia »

ACEFALOPODÍE s. f. absența congenitală a capului și a picioarelor. (< engl. acephalopodia) Vezi definitia »

CONGLOBÁȚIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio]. Vezi definitia »

MIRMECOLOGÍE s. f. Studiu al furnicilor. – Din fr. myrmécologie. Vezi definitia »

TAHILALÍE, tahilalii, s. f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoasă și incompletă. – Din fr. tachylalie. Vezi definitia »