POSESÓR, -OÁRE s. m. f. cel care posedă (1) ceva. (< fr. possesseur, lat. possessor) Vezi definitia »

sector, sectoare s. n. (mil., deț.) porțiune dintr-o incintă sau un teren ce aparține unei unități militare sau unui penitenciar, de curățenia căruia se ocupă un militar sau un deținut desemnat de comandanți sau gardieni. Vezi definitia »

SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător. Vezi definitia »

RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor. Vezi definitia »

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu.i-] – Celui + suf. -tor. Vezi definitia »