MONOLÓG s. n. 1. scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj. ◊ mică piesă comică recitată de un singur personaj. ◊ ~ interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești. 2. vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da timp altora pentru replici; soliloc. (< fr. monologue) Vezi definitia »

RUNOLÓG, -Ă, runologi, -ge, s. m. și f. Specialist în runologie. – Din germ. Runolog, fr. runologue. Vezi definitia »

PEDAGÓG, -Ă s.m. și f. Cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; (p. ext.) educator. ♦ Specialist în pedagogie. [Cf. fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. pais – copil, agogos – care conduce]. Vezi definitia »

ștalóg (-oáoge), s. n. – (Banat) Grajd, staul. – Var. ștală. Sb. štalog (Candrea), var. directă din germ. Stalle. Este dubletul lui stal, s. n. (fotoliu, în sălile de spectacol), mr. stală, din fr. stalle, it. stallo; der. instala, vb., din fr. installer; instalați(un)e, s. f.; instalator, s. m. Vezi definitia »

ANALÓG¹, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion. Vezi definitia »