DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence. Vezi definitia »

cáznă (cázne), s. f. – 1. Tortură, chin, supliciu. – 2. Suferință, durere, neliniște. – 3. Trudă, muncă, strădanie. Sl. kaznĭ (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsă”, pol. kazn „pedeapsă”. – Der. căzni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se strădui; a îngriji; a avea grijă, a crește, cînd este construit cu prep. cu), din sl. kazniti „a pedepsi”. Vezi definitia »

păcosteálă s.f. (reg.) foiță de poleială; poleială. Vezi definitia »

DIORÁMĂ s.f. 1. Reprezentare a unui peisaj într-un mediu natural, folosită în muzeele de științe naturale. 2. Tablou de mari dimensiuni sau ansamblu de pânze pictate, care, prin iluminări variate, dau impresia unui peisaj real. [Var. dioram s.n. / < fr. diorama, cf. gr. dia – prin, orama – vedere]. Vezi definitia »

șoáită², șoáite, s.f. (reg.) termen injurios la adresa clericilor. Vezi definitia »