LÓJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Reg.) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele, cașul etc.; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. [Var.: lóșniță, lózniță s. f.] – Cf. ucr. ložnyc' a. Vezi definitia »

CEȘCULÍȚĂ, ceșculițe, s. f. Ceșcuță. – Ceașcă + suf. -uliță. Vezi definitia »

SONÉTĂ s.f. Aparat folosit pentru baterea piloților² în pământ (în fundul unei ape). [< fr. sonnette]. Vezi definitia »

TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. Vezi definitia »

APONEVROZÍTĂ s. f. inflamație a unei aponevroze. (< fr. aponévrosite) Vezi definitia »