Definita cuvantului acolisi
ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII.
Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”).
Vezi și acolisitură.
Sursa: DLRLV
Sursa: DLRLV
Cuvinte ce rimeaza cu acolisi
MOLIPSÍ, molipsesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A (se) îmbolnăvi prin contaminare; a (se) contamina. 2. Fig. A se lăsa influențat de cineva sau a influența pe cineva (în rău). – Din ngr. mólepsa (aor. lui molévo). Vezi definitia »
coltosí (-sésc, -ít), vb. – A muta. Mag. költözni (DAR). În Mold. Vezi definitia »
LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. Intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. Intranz. (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. Intranz. A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. ◊ Expr. Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. Refl. A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ Tranz. A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din ngr. lípso (viit. lui lipó). Vezi definitia »
SIGURIPSÍ, siguripsésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din sigur. Vezi definitia »
COTOROSÍ, cotorosésc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se descotorosi. – Cf. bg. kurtulisvam. Vezi definitia »